În București cel puțin, la protest au luat parte două tipuri de oameni: protestatarii, cei care au venit să iși exprime diversele nemulțumiri într-un mod LEGAL, PAȘNIC ȘI ORGANIZAT și huliganii, tipul suporterilor de fotbal (care apropo, așa cretini tot numai în București se găsesc), a căror singură percepție asupra vieții este: acolo unde sunt jandarmi, noi trebuie să ne batem cu ei; pe huligani nu îi interesează câtuși de puțin ce se întâmplă la protest, de ce se protestează sau în ce fel, ei sunt doar niște brute care se supun instinctelor primare (deși din câte am văzut, sunt șanse mari caȘI huliganii să fie comandați de un lanț care să ajungă tot la Președinte) și care NU FAC DECÂT SĂ denigreze întreaga imagine și întregul scop al manifestațiilor oamenilor de bună credință. Cum se întâmplă asta? Foarte simplu: apar huliganii, pietre în capul jandarmilor, reporterilor, protestanților, mașini incendiate, magazine devastate, toate acestea dând o SCUZĂ perfectă jandarmilor să încingă cu bătaia pe oricine le pică în mână. Rezultatul imediat următor este: cei de ACASĂ, privitori de televizor care au gânduri să meargă și ei să își facă auzite nemulțumirile în fața Primăriei, reacționează NEGATIV, CU FRICĂ, deoarece ”dacă mergi la protest mai mult ca sigur pleci de acolo bătut, cu capul spart sau de la secție!” și uite așa se duce naibii un protest REAL, LEGITIM și PERFECT JUSTIFICAT.

Într-o notă mai îmbucurătoare, am văzut niște imagini care m-au impresionat și vreau să vi le arăt și vouă, cu gândul: SE POATE și FRUMOS!

O tânără de 25 de ani, înconjurată de jandarmi, protestează SUPERB

Un grup de studenți oferă flori jandarmilor

Cel mai tânăr protestatar din București, un copil, oferă jandarmilor o inimă făcută dintr-un balon

După două încercări eșuate, cel de-al treilea jandarm acceptă inima fetiței

O studentă încearcă să ofere un trandafir

P.S. Dacă nu aveți altceva cu adevărat mai bun de făcut, IEȘIȚI ÎN STRADĂ, nu aveți nimic de pierdut.

       Ei, singurilor ăstora le-a ajuns. Paharul lor s-a umplut în clipa în care Președintele țării, reprezentat al statului și (teoretic) al poporului, cel care asociază o față tuturor deciziilor, bune sau rele (în România evident că sunt rele, vezi cele enumerate mai sus) s-a hotărât să facă un atac public (mișcare cea mai joasă speță din partea unui Președinte) la adresa lui Raed Arafat,  medic recunoscut și cel care A PUS BAZELE a ceea ce se cheama SMURD, serviciu medical de intervenție rapidă. SMURD sunt aproape mereu primul echipaj de ambulanță ajuns la locul unui accident. Iar Băsescu a vrut să-l desființeze. Nu în mod direct, dar prin legea promovată de el, rezultatul final ar fi fost dispariția SMURD și înlocuirea acestui serviciu cu altele, PRIVATE (probaibl în proprietatea…. ghici cui?). Fiind om inteligent, de bun simț, care-și știe locul și ce înseamnă să ai o părere diferită de cea a puterii, Arafat și-a dat demisia.

       Aici, lumea a luat-o razna. Românului i s-a scăzut salariul, i-au fost impuse taxe și impozite sporite pentru a plăti împrumuturi de care nu ar fi trebuit să aibă nevoie de la bun început. I-au fost impuse măsuri și legi, reglementări și câte altele. S-a schimbat și sistemul educațional. Dar în clipa în care i s-a umblat la sistemul sanitar, românului i s-a umplut paharul. Din taxe mai mari, școli ineficiente și salarii scăzute nu se moare. Adică se moare, dar mai încet. Însă din sistemul sanitar….. și așa a început totul. România a spus GATA. STOP. Crezi TU că poți face ce vrei în țara MEA. Simpatizanții lui Arafat au ieșit în stradă, în încercarea de a-l susține, de a-i previne demiterea și de a păstra în funcțiune un serviciu de ambulanță și intervenție rapid, eficient, cu personal calificat și profesionist.

       În imaginea de ansamblu, atacul asupra SMURD-ului a fost doar o scânteie. Scânteie care atunci când s-a produs, a provocat o reacție în lanț. Românii și-au redescoperit libertatea, vocea și CARACTERUL. Și-au adus aminte că au drepturi, că au putere, că pot face diferența, CA POT SCHIMBA CEVA. Și-au adus aminte că SMURD-ul nu este singura lor nemulțumire. Memoria colectivă și-a revenit. Starea latentă din care poporul român părea să nu VREA să iasă s-a făcut praf.  Asemeni unui uriaș, care se trezește pentru prima dată într-o perioadă lungă de timp și își întinde brațele puternice, dar amorțite după un somn chinuitor de mai bine de 20 de ani,  își redescoperă poziția fermă în picioare, dă capul pe spate și urlă, redescoperindu-și vocea într-o exprimare primară , așa și românii și-au redescoperit spiritul de luptă pentru ceea ce consideră că li se cuvine. Și au ieșit în stradă din ce în ce mai mulți, în din ce în ce mai multe orașe. Timișoara, Iași, Arad, Cluj, Drobeta Turnu-Severin, Constanța și mai toate orașele care contează în România și-au arătat susținerea și solidaritatea. BRAVO. Și uite așa, de aproape o săptămână Palatul Cotroceni, Piața Universității și Teatrul Național din București văd mii de protestatari în fiecare zi.

Nu știu dacă toate aceste proteste vor schimba ceva. Nu cred că taxele se vor diminua, nu cred că sistemul educațional se va îmbunătăți instant sau că vor vrește salariile și economia țării. Ideea de bază este aceeași, un lucru e sigur: ȚARA nu îl mai vrea pe Băsescu; nu l-a vrut nici înainte, dar acum asta nu mai poate fi ascunsă, acoperită sau fraudată, nimeni nu se mai poate preface că situația este alta. AȘA se face democrație, AȘA trebuie să ne impunem, AȘA trebuie să arătăm că nu putem fi călcați în picioare la nesfârșit.

P.S. aștept să termin cu sesiunea și dacă vor mai fi proteste și atunci, primul mă duc!

Filed under: Din Lumea Larga Tagged: Basescu, Bucuresti, Guvern, Palatul Cotroceni, PDL, Piata Universitatii, protest, protestatari, Teatrul National ]]> http://mocanuvlad.wordpress.com/2012/01/20/treaba-cu-protestul/feed/ 0 fon1k http://mocanuvlad.wordpress.com/2011/09/16/meciuri/ http://mocanuvlad.wordpress.com/2011/09/16/meciuri/#comments Thu, 15 Sep 2011 22:36:15 +0000 fon1k http://mocanuvlad.wordpress.com/?p=567 ]]> Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt un împătimit al sporturilor, fie că le practic sau doar le urmăresc. Joc fotbal, tenis (de câmp, de picior sau de masă), baschet, biliard și îmi mai place să urmăresc snooker și câteodată box. De departe, sportul meu preferat este fotbalul, echipele mele favorite fiind Steaua (deși în ultima vreme nu mi-a dat foarte multe motive de mândrie) și Barcelona -da, știu că tricourile Stelei sunt inspirate din cele ale Barcelonei-

Doresc să evit polemicile la adresa calității fotbalului practicat în Liga I, așa că voi trece direct la subiect: săptămâna asta am urmărit (aproape) toate meciurile echipelor românești care joacă în campionatele europene.

S-o luăm cronologic: prima dată a jucat, în cadrul Champions League) Oțelul Galați cu FC Basel, un adversar dificil, dar cel mai ușor în comparație cu celelalte două echipe din grupă -Manchester United și Benfica-. Scorul final a fost 2-1 pentru Basel; un scor nemeritat, în opinia mea, deoarece echipa lui Dorinel Munteanu a făcut un meci foarte bun d.p.d.v. tactic, a avut ocazii mai multe decât adversara sa, pe care a și dominat-o în mai multe momente. Am fost dezamăgit de Ibeh, atacantul Oțelului, egoist sau nehotărât, a stricat unele faze importante din care echipa noastră ar fi putut înscrie.

Rapidul a câștigat cu 1-0 în deplasare la Hapoel Tel-Aviv, unde echipa noastră a făcut un meci bun, dacă nu punem la socoteală momentele în care Daniel Coman a intervenit salvator, apărând ca pe vremea în care era titularul de drept al naționalei. Rezultatul nu este unul neașteptat, ci unul corect, Hapoel Tel-Aviv dovedindu-se a fi un adversar facil. Grupa Rapidului este una ușoară, din care ar trebui să se califice fără prea multe bătăi de cap în următoarea etapă a Europa League.

Vasluiul a avut un meci foarte greu în deplasare în Italia, acasă la Lazio, reușind să înscrie de 2 ori, ultima parte a meciului fiind jucată cu echipa română având avantajul unui om în plus. Scorul final ar fi putut rămâne 2-1 pentru Vaslui, însă, greșeala unui fundaș a permis adversarei să înscrie, chiar și cu doar 10 jucători pe teren. Oricum ar fi, rezultatul este unul excelent, dându-i echipei din Moldova șanse reale la calificare în etapa următoare a Europa League.

Steaua a jucat ”acasă” (adică în România, pentru că după ce a plecat de pe stadionul Ghencea, momentan nu mai are ”casă”) cu poate cel mai dificil adversar al echipelor românești din această săptămână competițională, nemții de la Schalke04. Scorul final, 0-0, spune multe despre meci: nu s-a întâmplat mai nimic, cele două echipe anulându-se reciproc la mijlocul terenului, singura fază mai periculoasă fiind o bară a lui Huntelaar, urmată de încă o acțiune finalizată cu șut a acestuia. Nu mă înțelegeți greșit, rezultatul de 0-0 este unul foarte bun pentru Steaua, care a fost bine organizată pe plan defensiv și nu s-a culcat pe o ureche pe finalul meciului, așa cum eram obișnuit. Ar fi putut chiar să câștige, dar Steaua deși se vrea o echipă de contraatac, joacă prea mult cu spatele la poartă, nu are un vârf puternic care să pună probleme fundașilor centrali adverși, centrează prea mult și haotic și stă destul de prost la mijloc și la recuperări. Exceptând Schalke04, restul adversarilor din grupa Stelei nu sunt de temut și ar trebui să îi permită echipei noastre să treacă în etapa următoare a competiției.

P.S. Știu că v-am plictisit și că genul acesta de postări nu pot fi interesante decât pentru un anumit gen de persoane (poate nici pentru acelea) și pentru asta îmi cer scuze celor care au citit postul, nefiind pasionați de fotbal, sperând să dea de ceva interesant.

Problema mea în acel moment era că nu aveam habar la ce facultate să merg. Nu aveam absolut nici o idee ce mi-ar plăcea să fac sau unde mi-ar plăcea să merg. Eram demoralizat că, uitându-mă în jur, am văzut colegi care știau de luni/ani ceea ce vroiau să facă după liceu: unii medicină, alții drept, alții calculatoare, litere și așa mai departe. Intrasem în criză de timp, așa că am ales FEAA (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor), profilul Informatică-Economică, spunându-mi că dacă nu îmi place, pot să schimb facultatea anul viitor, când, cine știe, poate îmi voi fi găsit marea vocație. Timp este destul, nu mă tem de asta.

Dupa ce am terminat cu BAC-ul și facultatea am reluat repetițiile cu trupa de teatru a clubului CFR, am mers la bunici, la mare, munte, la rudele prietenei mele. Pe scurt, degeaba nu am stat. Momentan sunt din nou la bunici, dar când mă întorc acasă am de gând să mă (re) apuc, poate ceva mai serios de data asta, de examenele care trebuiesc date în vederea obținerii permisului de conducere. Urați-mi noroc, (deși sper să nu) am nevoie!

După cum probabil v-ați dat deja seama din titlu, mă voi referi la show-ul de divertisment care a fost difuzat pe ProTV acum câteva luni. Mie unul mi-a făcut o foarte mare plăcere să îl urmăresc și m-am distrat enorm pe parcursul întregii prime ediții. Favoritul meu a fost Valentin Luca, barmanul, de care mi-a plăcut încă de la preselecții și pe care l-am votat în fazele finale ale show-ului nu o singură dată, evident,cu speranța că va câștiga marele premiu.Nu m-am supărat să aflu că nu a ieșit câștigător. Adrian Țuțu mi-a plăcut foarte mult,are un talent evident și sunt convins că după câștigarea premiului de 120.000 de dolari(sau euro, nu mai știu)și atenția care i-a fost acordată de media și-a asigurat un viitor strălucit. DAR, părerea mea e că Adrian Țuțu nu merita să câștige finala, ci Narcis Iustin Ianău, băiatul contra-tenor. Ceea ce i-a adus victoria lui Adrian Țuțu a fost condiția sa(băiat sărac, orfan, care cântă pentru părinții lui decedați și pentru a-și face un trai mai bun), însă, în opinia mea,cel mai original talent, cel mai neobișnuit și mai impresionant l-a avut Narcis Iustin Ianău. Contra-tenori sunt FOARTE puțini pe întreaga planetă, iar în România îi poți număra pe degetele de la o mână. DA, Adrian Țuțu mi-a plăcut mai mult, dar consider că Narcis Iustin Ianău trebuia să iasă câștigător din finală.

Alți participanți la concurs care mi-au plăcut în mod special sunt:

Orlando, circarul. Știu că sună urât, dar din moment ce lucrează la circ nu știu cum altfel să fac referire la locul său de muncă.

Trupa Ballance, doi foști gimnaști care au demonstrat că nu numai femeile pot fi elegante și rafinate în mișcări.

Necunoscutul; îi spun așa pentru că, din păcate, nu i-am aflat numele nici până acum. O coregrafie foarte bună pe o melodie superbă.

Cristi Minculescu. Nu, nu a fost Cristi Minculescu la Romanii au Talent, dar tipul ăsta îl imită al naibii de bine! Păcat că nu și-a început numărul cu un tradițional „Bună seara prieteni!”

Alin Imre, un puști căruia, asemeni mie, îi place foarte mult Michael Jackson. Diferența dintre mine si Alin Imre, însă, este aceea că el și dansează ca Michael Jackson!

Rares Deac, ce poate să facă omul ăsta cu abdomenul e … vă las să vedeți singuri!

Dinu Valentin are o voce foarte plăcută, pe care dacă o va lucra cu siguranță va ajunge departe!

Momente amuzante de pe parcursul emisiunii:

”Dacă Pleci” ; imaginați-vă melodia ”Ploaia” de la Cargo, cântată de Salam. Acum uitați-vă la filmuleț.

Telefonul; evident, venit la emisiune doar ”la caterincă”, încearcă să cânte la tastele telefonului mobil!

Veveritele Vesele este un grup artistic care a apărut la televizor și alături de Mihai Bendeac, în emisiunea sa ”În Puii Mei”.

Borșan Ioan Daniel a venit la Romanii au Talent ca să-i supere pe fanii echipei Dinamo! Cel mai mult mi-a plăcut reacția lui Mihai Petre, vizibil impresionat de moment!!

Grupul Umoristic ”Brigada 2/3” a făcut un spectacol de pantomimă extraordinar, cel mai amuzant moment din tot show-ul!

Cel mai supraevaluat concurent mi s-a părut a fi Medea Mădălina Felea. În opinia mea, dansul la bară (sau gimnastică artistică așa cum îi place ei să îi spună) NU este un TALENT, nici măcar un sport și în niciun caz nu va ajunge vreodată PROBĂ OLIMPICĂ nicăieri.

Trebuie să mai spun un lucru: ADEVĂRATUL MOTIV pentru care m-am uitat la Românii au Talent au fost Smiley și Pavel Bartoș. Pentru mine, cei doi au fost savoarea întregii emisiuni, sarea și piperul, un cuplu aproape perfect de prezentatori! Am râs aproape cu lacrimi la adaptarea unei melodii de-a lui Smiley din ”So Cold” în ”You Sexy Pavel Bartoș”

P.S. V-am spus eu că va fi un post lung!!

Cu cateva luni în urmă, în noiembrie 2010 mai exact, am început cursurile pentru școala de șoferi. La vremea aceea, un prieten de-al meu terminase cursurile și începuse examenele. Prin ianuarie picase deja de 3 ori, din diferite motive. Țin minte cum îmi spuneam ”Cum mă-sa să pici de 3 ori la școala de șoferi, doar nu-i mare chestie. Daca te uiți pe strada, toți handicapații și analfabeții au carnet.” Și iată-mă astăzi, 22 februarie cu un nou eșec. A 2a oara în 2 luni pic amarâta de sală. Dacă nu-s în stare nici să iau sala, de la traseu ce asteptări să mai am? Chestionare pe net am mâncat pe pâine în ultimele zile. Înainte de culcare citeam manualul de legislație la capitolele un știam că am dificultăți. VISAM mașini, chestionare și școală de șoferi. Sula. Oi fi așa prost? Mă grăbesc prea mult? Frustrant e că examenul durează 5 minute, dar înainte de astea 5 minute mai stau înca 60 la coadă pentru programarea la traseu. Wtf, de ce mă programează la oraș înainte să iau sala!?

Așa că, sfat de la mine: încercați pe cât posibil să nu râdeți de eșecurile altora. Mai mult ca sigur veți păți și voi la fel. Sunt frustrat, dezamagit și-mi vine să distrug site-ul drpciv.ro unde fac chestionare cu peste 22 puncte pe banda rulanta iar la politie nu fac nici 20.

Cum s-ar zice: ”Am norocul scris în frunte!”

Intrarea este liberă iar Teatrul de la Râpa Galbenă vă așteaptă cu drag, în număr cât mai mare! Promitem să nu vă dezamăgim!

P.S. La începutul dansului, fata din mijloc e prietena mea!

În primul rând, la anul pe vremea asta ar trebui să fiu la facultate. Habar nu am la ce facultate să merg, dar nu asta e problema. Problema e că nu m-am hotarât ce să studiez la facultate. Știu doar că nu vreau la medicină sau domenii asemănătoare contabilității, adică economia și altele. Cred. Momentan oscilez între Drept Internațional și ceva de relații publice/făcut reclame/ Management (în principiu muncă de creație ). Mai rău e că nu stiu CUM să mă hotărăsc. În sensul ăsta, școala nu mi-a fost de niciun ajutor până acum, adică nu m-a determinat în niciun fel să-mi dezvolt vreo afinitate față de o anumită meserie. Obiectul preferat e fizica dar asta nu mă prea ajută. Școala te face să te simți ca un ardei. Unul gol inițial, dar pe care îl umple cu toate tâmpeniile. De exemplu, materia studiată în clasa a 10a (sau a 9a nu mai țin minte exact ), polinoamele, se studiază în AMERICA la FACULTATEA de MATEMATICĂ în ANUL I. Ca să concluzionez: noi suntem ardei și școala românească e un bucătar prost care în loc să pună numai carne tocată pune și gratar si pane, file, uneori chiar și fructe.

A doua mea nedumerire e: de ce să mă chinui cu învățatul? De ce să-mi bat capul cu toate prostiile care ne sunt băgate pe gât cu creta în timpul școlii? DE CE să fiu o persoană cultă? Cine are carte are -25% din salariu, nu din parte. Cine are carte MOARE DE FOAME. DE CE să învăț ca să ”ajung și eu ceva în viață”, când pot la fel de bine să nu știu cum arată o carte (de orice fel, exceptând cărțile de joc) și să ajung PRIMAR, SEF DE SECTOR sau chiar PRESEDINTE (care, apropo, a mers la acelasi liceu la care merg eu acum și a avut media 6 la romana și 5.50 la GEOGRAFIE și nu a avut note peste 9 decât la desen muzică și la purtare-!?-)? Pentru ce să fiu om cult dacă INCULTURA trăiește cel mai bine? Până la urmă scopul fiecăruia e să ducă un trai bun, iar exemplele pe care le avem în funcțiile înalte ale statului ne demonstrează doar că ”N-AI NEVOIE ȘI DE CARTE DACĂ VREI S-AJUNGI DEPARTE!”.

Cu așa modele de urmat se mai miră cineva atunci când calitatea sistemului nostru educațional scade vertiginos de la an la an?

P.S. O a treia nedumerire ar fi: cum mama mă-sii poți să ai lotul Stelei și să iei bătaie acasă de la GAZ METAN MEDIAȘ?

Vlad