Treaba cu protestul
Treaba asta cu protestele din ultima săptămână nu poate decât să mă bucure. Mă bucur că unii dintre conaţionalii mei (aş fi preferat să fie toţi, dar mă mulţumesc şi cu aceştia) au voce. Au suflet, au personalitate şi au curaj, în condiţiile în care, eu unul, nu credeam că la noi în ţară se va mai întâmpla vreodata ceva de o astfel de anvergura. Proteste cum au avut loc în ultima săptămână nu s-au mai văzut prin România de la Revoluție, adică de mai bine de 20 de ani. De ce? Simplu: românul e, cel mai des, comod. Nu leneș, dar comod. Cat timp nu moare de foame, e dispus să înghită multe. Și a înghițit. A înghițit reforme peste reforme, majorări ale impozitelor și taxelor, dispariția salariului al 13-lea, alegeri suspecte de fraudă, scumpiri peste scumpiri. Condițiile de viață au devenit din ce în ce mai grele pentru oamenii de rând. Normal că milionarii rămân milionari și președinții rămân președinți; oamenii de rând, normali, adică oricine nu e milionar în euro, sunt singurii care au avut de suferit de pe urma regimului politic din ultimii 7 ani. Singurii.
Ei, singurilor ăstora le-a ajuns. Paharul lor s-a umplut în clipa în care Președintele țării, reprezentat al statului și (teoretic) al poporului, cel care asociază o față tuturor deciziilor, bune sau rele (în România evident că sunt rele, vezi cele enumerate mai sus) s-a hotărât să facă un atac public (mișcare cea mai joasă speță din partea unui Președinte) la adresa lui Raed Arafat, medic recunoscut și cel care A PUS BAZELE a ceea ce se cheama SMURD, serviciu medical de intervenție rapidă. SMURD sunt aproape mereu primul echipaj de ambulanță ajuns la locul unui accident. Iar Băsescu a vrut să-l desființeze. Nu în mod direct, dar prin legea promovată de el, rezultatul final ar fi fost dispariția SMURD și înlocuirea acestui serviciu cu altele, PRIVATE (probaibl în proprietatea…. ghici cui?). Fiind om inteligent, de bun simț, care-și știe locul și ce înseamnă să ai o părere diferită de cea a puterii, Arafat și-a dat demisia.
Aici, lumea a luat-o razna. Românului i s-a scăzut salariul, i-au fost impuse taxe și impozite sporite pentru a plăti împrumuturi de care nu ar fi trebuit să aibă nevoie de la bun început. I-au fost impuse măsuri și legi, reglementări și câte altele. S-a schimbat și sistemul educațional. Dar în clipa în care i s-a umblat la sistemul sanitar, românului i s-a umplut paharul. Din taxe mai mari, școli ineficiente și salarii scăzute nu se moare. Adică se moare, dar mai încet. Însă din sistemul sanitar….. și așa a început totul. România a spus GATA. STOP. Crezi TU că poți face ce vrei în țara MEA. Simpatizanții lui Arafat au ieșit în stradă, în încercarea de a-l susține, de a-i previne demiterea și de a păstra în funcțiune un serviciu de ambulanță și intervenție rapid, eficient, cu personal calificat și profesionist.
În imaginea de ansamblu, atacul asupra SMURD-ului a fost doar o scânteie. Scânteie care atunci când s-a produs, a provocat o reacție în lanț. Românii și-au redescoperit libertatea, vocea și CARACTERUL. Și-au adus aminte că au drepturi, că au putere, că pot face diferența, CA POT SCHIMBA CEVA. Și-au adus aminte că SMURD-ul nu este singura lor nemulțumire. Memoria colectivă și-a revenit. Starea latentă din care poporul român părea să nu VREA să iasă s-a făcut praf. Asemeni unui uriaș, care se trezește pentru prima dată într-o perioadă lungă de timp și își întinde brațele puternice, dar amorțite după un somn chinuitor de mai bine de 20 de ani, își redescoperă poziția fermă în picioare, dă capul pe spate și urlă, redescoperindu-și vocea într-o exprimare primară , așa și românii și-au redescoperit spiritul de luptă pentru ceea ce consideră că li se cuvine. Și au ieșit în stradă din ce în ce mai mulți, în din ce în ce mai multe orașe. Timișoara, Iași, Arad, Cluj, Drobeta Turnu-Severin, Constanța și mai toate orașele care contează în România și-au arătat susținerea și solidaritatea. BRAVO. Și uite așa, de aproape o săptămână Palatul Cotroceni, Piața Universității și Teatrul Național din București văd mii de protestatari în fiecare zi.
Nu știu dacă toate aceste proteste vor schimba ceva. Nu cred că taxele se vor diminua, nu cred că sistemul educațional se va îmbunătăți instant sau că vor vrește salariile și economia țării. Ideea de bază este aceeași, un lucru e sigur: ȚARA nu îl mai vrea pe Băsescu; nu l-a vrut nici înainte, dar acum asta nu mai poate fi ascunsă, acoperită sau fraudată, nimeni nu se mai poate preface că situația este alta. AȘA se face democrație, AȘA trebuie să ne impunem, AȘA trebuie să arătăm că nu putem fi călcați în picioare la nesfârșit.
P.S. aștept să termin cu sesiunea și dacă vor mai fi proteste și atunci, primul mă duc!
