Se fini in puii mei!
Din cate am citit pe internet, am înțeles că duminica următoare, 29 aprilie va fi ultima ediție ”În puii mei!”, emisiunea de divertisment al cărei protagonist e Mihai Bendeac. Nu am fost niciodată un fan înfocat al acestui tip de emisiune, de divertisment săptămânal, însă dacă nu am ceva mai bun de făcut, mă uit cu plăcere la ”În puii mei”, la TV sau pe net. Trebuie să spun că Mihai Bendeac este una dintre puținele persoanele din showbiz pentru care am un respect enorm. Îmi voi argumenta afirmația peste câteva rânduri, pentru că acum fac o nouă afirmație-bombă: Mihai Bendeac este cel mai bun din România la ceea ce face în emisiunea ”În puii mei”.
Din păcate, deși mi-am dorit, nu am reușit să-l văd în niciuna din piesele de teatru pe care le-a jucat la Iași, deci nu mă pot pronunța în ce privește jocul lui actoricesc într-o piesă de teatru, dar la capitolul IMITAȚIE și SATIRĂ, CARICATURIZARE a ORICĂROR personaje , indiferent de gradul lor de notorietate este numero 1. Dacă nu mă credeți, alegeți unul din personajele originare pe care le imită, apoi vizionați un clip de-al lui Bendeac și veți observa că face o treabă foarte bună. Felul în care își alege ”victimele”, modul în care observă și cele mai mici detalii care țin de comportamentul lor, ducându-le la extrem fără a ieși, totuși, din context, mă determină pe mine să îl consider drept cel mai bun imitator din The Land of Choice (România, pentru cei care nu cunosc). Evident, că nu toate sketch-urile lui sunt geniale. De fapt, le poți număra pe degete, dar asta nu înseamnă că Bendeac nu are idei sau că are idei proaste. Să creezi câte 10 momente diferite pentru o emisiune de o oră și ceva, în fiecare săptămână, nu e lucru ușor, motiv pentru care balanța se va înclina mai mult către cantitate și mai puțin spre calitate, însă câteva dintre sketchuri sunt GENIALE, te (pe mine, cel puțin) fac să râzi incontrolabil timp de 5-6 minute. Cine nu gustă acest tip de umor, nu-l va gusta nici pe Bendeac, însă talentul și calitatea muncii arătate în timpul fiecărei emisiuni sunt incontestabile.
Nu pot decât să îmi pară rău că săptămâna următoare va fi ultima ediție din ”În puii mei”, ceea ce mă aduce înapoi la afirmația inițială și anume cea conform căreia îi port un respect enorm lui Bendeac. De ce? E simplu: pentru că e cel mai bun la ceea ce face, pentru că o face cu pasiune și pentru că are bun-simț. Un om cu bun-simț își cunoaște limitele și știe că e cel mai bine să te retragi atunci când încă ești în glorie. Asta e marca unui om INTELIGENT. Cel mai probabil ar fi câștigat MULT mai mulți bani dacă alegea să continue formatul emisiunii, dar iarăși, pe el nu-l interesează aspectul valoric atât de mult cum a interesat pe alții. Vreți exemple? Câteva dintre cele mai cunoscute exemple de oameni cu IDEI BUNE, DE CALITATE la origine, dar care au ”tras mâța de coadă” mutându-se de la post de televiziune la post de televiziune, cu același format învechit sub un alt nume, cu același umor de care până la urmă ne-am plictisit cu toții, chiar daca a fost cândva de calitate, SUNT: Divertis, Vacanta Mare, Trăsniții, Cronica Cârcotașilor (deși Cronica e un alt tip de emisiune, neavând concurență, să zicem că își merită longevitatea).
Sper că Mihai Bendeac va veni cu un nou format de divertisment pe viitor, unul cel puțin la fel de bun ca viitoarea fostă emisiune ”În puii mei”. Mă îndoiesc că va ajunge vreodată să citească rândurile de mai sus, dar în orice caz, îi doresc sănătate, fericire, idei de calitate și puterea de a le pune în aplicare (că idei bune au mulți, dar puțini ajung să le folosească).
Încă un pas către o imbecilizare națională
Mda, acum ceva timp mi-am propus să scriu pe blog. Din păcate, abia acum fac asta. Vreau să scriu des, imi propun să scriu des dar, cumva, nu reușesc. Ca să scriu, am nevoie de o anumita stare, întrucat eu, unul, consider că nu pot elabora o lucrare de calitate decât atunci când sunt într-o stare emoțională puternică: fericire, tristețe, furie, angoasă etc.
Despre ce vroiam să vă scriu? Ei bine, despre un subiect care pe mine m-a făcut uneori să mă dau cu capul de pereți imaginari. De fapt, m-a făcut deseori să mă dau cu capu de pereți imaginari. Citiți cu atenție enuntul de mai jos:
”Eu ca și blogger care se respectă, imi place să scriu seara ca și moment al zilei, folosind times new roman ca și font principal și 14 ca și dimensiune.”Dacă în enunțul de mai sus, părțile evidențiate cu ”bold” nu v-au trezit niciun semn de întrebare, urmează să aveți o revelație. Una mare. SINTAGMA ”ca și” NU poate fi folosită decât în cadrul unei COMPARAȚII (de exemplu: Eu, ca și tine, sunt fan al Barcelonei; Tăriceanu, ca și Boc, este un fost prim-ministru al României). Dacă vă întrebați ”de ce”, bunicul meu care se întâmplă să fie și profesor de limba română vă explică pe blogul lui, în cadrul articolului Adio ”ca și”!, mai bine decât aș putea-o face eu. Ceea ce pot spune însă, e că M-AM săturat de ”ca și”. M-AM SATURAT, nu mai pot, mă doare capul, mă dor urechile și mă dor ochii când văd atât de multă NEȘTIINȚĂ, dar mai presus, IGNORANȚĂ. Aud ”ca și” peste tot, la prieteni, cunoștințe, rude, necunoscuți, persoane publice, oameni cu pretenții la cultură și bun-simț, ORIUNDE și ORICÂND. Cel mai rău e când aud cadrele didactice. Atunci, pentru mine, se lasă cu sânge din urechi, când sunt obligat să stau timp de două ore într-o sală de curs în care să aud un PROFESOR UNIVERSITAR cum face aceeași greșeală DIN NOU și DIN NOU și DIN NOU și insistă până când îmi vine să dau cu capul de banca din fața mea. Read more…
Tot cu protestul
Tot în legătură cu protestul vă scriu. Ce fac jandarmii este dezgustător, oribil, josnic și inuman. Deși nu cred că acționează din proprie inițțiativă, ci la comanda anumitor oameni care comanda ce, cand și cum trebuie. Acei oameni la randul lor primesc comenzi de la alții și tot așa, până când lanțul se încheie. Cel mai probabil la Președinte. INDIFERENT, ce fac jandarmii este inuman. NU mi se pare corect să lași huliganii să devasteze și să dea foc unei mașini pe mijlocul străzii și să te uiți, să nu schițezi nicio intenție de a îi opri sau PEDEPSI (așa cum de altfel ar merita), toate acestea în timp ce restul protestanților, PAȘNICI, sunt reținuți, băgați în dube, duși la secție, BĂTUȚI CRUNT fără Read more…
Treaba cu protestul
Treaba asta cu protestele din ultima săptămână nu poate decât să mă bucure. Mă bucur că unii dintre conaţionalii mei (aş fi preferat să fie toţi, dar mă mulţumesc şi cu aceştia) au voce. Au suflet, au personalitate şi au curaj, în condiţiile în care, eu unul, nu credeam că la noi în ţară se va mai întâmpla vreodata ceva de o astfel de anvergura. Proteste cum au avut loc în ultima săptămână nu s-au mai văzut prin România de la Revoluție, adică de mai bine de 20 de ani. De ce? Simplu: românul e, cel mai des, comod. Nu leneș, dar comod. Cat timp nu moare de foame, e dispus să înghită multe. Și a înghițit. A înghițit reforme peste reforme, majorări ale impozitelor și taxelor, dispariția salariului al 13-lea, alegeri suspecte de fraudă, scumpiri peste scumpiri. Condițiile de viață au devenit din ce în ce mai grele pentru oamenii de rând. Normal că milionarii rămân milionari și președinții rămân președinți; oamenii de rând, normali, adică oricine nu e milionar în euro, sunt singurii care au avut de suferit de pe urma regimului politic din ultimii 7 ani. Singurii.
Ei, singurilor ăstora le-a ajuns. Paharul lor s-a umplut în clipa în care Read more…
Vară lungă
Pentru mine, vara lui 2011 a fost una lungă. Ba nu. Adică nu a fost lungă în sensul rău al cuvântului, adică plictisitoare, ci doar lungă, pentru că s-au întâmplat multe. Am început cu terminarea liceului, curs festiv, bal de absolvire, premieri, robe şi pălării pătrate foarte incomode. A urmat BAC-ul; un examen, în opinia mea, inutil în forma sa curentă, dar pe care îl dăm cu toţii pentru că nu avem de ales. NU este un examen uşor, dar obţinerea unei note de trecere este la îndemâna oricui îşi doreşte asta cât de cât. În consecinţă, am hotărât că nu este cazul să mă zbat excesiv cu învățatul pentru BAC.
Problema mea în acel moment era că nu aveam habar la ce facultate să merg. Nu aveam absolut nici o idee ce mi-ar plăcea să fac sau unde mi-ar plăcea să merg. Eram demoralizat că, uitându-mă în jur, am văzut colegi care știau de luni/ani ceea ce vroiau să facă după liceu: unii medicină, alții drept, alții calculatoare, litere și așa mai departe. Intrasem în criză de timp, așa că am ales FEAA (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor), profilul Informatică-Economică, spunându-mi că dacă nu îmi place, pot să schimb facultatea anul viitor, când, cine știe, poate îmi voi fi găsit marea vocație. Timp este destul, nu mă tem de asta.
Dupa ce am terminat cu BAC-ul și facultatea am reluat repetițiile cu trupa de teatru a clubului CFR, am mers la bunici, la mare, munte, la rudele prietenei mele. Pe scurt, degeaba nu am stat. Momentan sunt din nou la bunici, dar când mă întorc acasă am de gând să mă (re) apuc, poate ceva mai serios de data asta, de examenele care trebuiesc date în vederea obținerii permisului de conducere. Urați-mi noroc, (deși sper să nu) am nevoie!
