Tot cu protestul

Tot în legătură cu protestul vă scriu. Ce fac jandarmii este dezgustător, oribil, josnic și inuman. Deși nu cred că acționează din proprie inițțiativă, ci la comanda anumitor oameni care comanda ce, cand și cum trebuie. Acei oameni la randul lor primesc comenzi de la alții și tot așa, până când lanțul se încheie. Cel mai probabil la Președinte. INDIFERENT, ce fac jandarmii este inuman. NU mi se pare corect să lași huliganii să devasteze și să dea foc unei mașini pe mijlocul străzii și să te uiți, să nu schițezi nicio intenție de a îi opri sau PEDEPSI (așa cum de altfel ar merita), toate acestea în timp ce restul protestanților, PAȘNICI, sunt reținuți, băgați în dube, duși la secție, BĂTUȚI CRUNT fără

Treaba cu protestul

       Treaba asta cu protestele din ultima săptămână nu poate decât să mă bucure. Mă bucur că unii dintre conaţionalii mei (aş fi preferat să fie toţi, dar mă mulţumesc şi cu aceştia) au voce. Au suflet, au personalitate şi au curaj, în condiţiile în care, eu unul, nu credeam că la noi în ţară se va mai întâmpla vreodata ceva de o astfel de anvergura. Proteste cum au avut loc în ultima săptămână nu s-au mai văzut prin România de la Revoluție, adică de mai bine de 20 de ani. De ce? Simplu: românul e, cel mai des, comod. Nu leneș, dar comod. Cat timp nu moare de foame, e dispus să înghită multe. Și a înghițit. A înghițit reforme peste reforme, majorări ale impozitelor și taxelor, dispariția salariului al 13-lea, alegeri suspecte de fraudă, scumpiri peste scumpiri. Condițiile de viață au devenit din ce în ce mai grele pentru oamenii de rând. Normal că milionarii rămân milionari și președinții rămân președinți; oamenii de rând, normali, adică oricine nu e milionar în euro, sunt singurii care au avut de suferit de pe urma regimului politic din ultimii 7 ani. Singurii.

       Ei, singurilor ăstora le-a ajuns. Paharul lor s-a umplut în clipa în care

Meciuri

Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt un împătimit al sporturilor, fie că le practic sau doar le urmăresc. Joc fotbal, tenis (de câmp, de picior sau de masă), baschet, biliard și îmi mai place să urmăresc snooker și câteodată box. De departe, sportul meu preferat este fotbalul, echipele mele favorite fiind Steaua (deși în ultima vreme nu mi-a dat foarte multe motive de mândrie) și Barcelona -da, știu că tricourile Stelei sunt inspirate din cele ale Barcelonei-

Doresc să evit polemicile la adresa calității fotbalului practicat în Liga I, așa că voi trece direct la subiect: săptămâna asta am urmărit (aproape) toate meciurile echipelor românești care joacă în campionatele europene.

S-o luăm cronologic: prima dată a jucat

Vară lungă

Pentru mine, vara lui 2011 a fost una lungă. Ba nu. Adică nu a fost lungă în sensul rău al cuvântului, adică plictisitoare, ci doar lungă, pentru că s-au întâmplat multe. Am început cu terminarea liceului, curs festiv, bal de absolvire, premieri, robe şi pălării pătrate foarte incomode. A urmat BAC-ul; un examen, în opinia mea, inutil în forma sa curentă, dar pe care îl dăm cu toţii pentru că nu avem de ales. NU este un examen uşor, dar obţinerea unei note de trecere este la îndemâna oricui îşi doreşte asta cât de cât. În consecinţă, am hotărât că nu este cazul să mă zbat excesiv cu învățatul pentru BAC.

Problema mea în acel moment era că nu aveam habar la ce facultate să merg. Nu aveam absolut nici o idee ce mi-ar plăcea să fac sau unde mi-ar plăcea să merg. Eram demoralizat că, uitându-mă în jur, am văzut colegi care știau de luni/ani ceea ce vroiau să facă după liceu: unii medicină, alții drept, alții calculatoare, litere și așa mai departe. Intrasem în criză de timp, așa că am ales FEAA (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor), profilul Informatică-Economică, spunându-mi că dacă nu îmi place, pot să schimb facultatea anul viitor, când, cine știe, poate îmi voi fi găsit marea vocație. Timp este destul, nu mă tem de asta.

Dupa ce am terminat cu BAC-ul și facultatea am reluat repetițiile cu trupa de teatru a clubului CFR, am mers la bunici, la mare, munte, la rudele prietenei mele. Pe scurt, degeaba nu am stat. Momentan sunt din nou la bunici, dar când mă întorc acasă am de gând să mă (re) apuc, poate ceva mai serios de data asta, de examenele care trebuiesc date în vederea obținerii permisului de conducere. Urați-mi noroc, (deși sper să nu) am nevoie!

Romanii au talent!

Voi începe prin a vă avertiza că postul acesta va fi lung. Nu(neapărat) plictisitor, dar lung, pentru că voi posta multe videoclipuri care,deși nu au o durată foarte lungă(2-3minute), sunt multe la număr. Vă recomand să citiți postul în cauză atunci când nu aveți altceva mai bun de făcut, când vă plictisiți groaznic sau atunci când plouă.

După cum probabil v-ați dat deja seama din titlu, mă voi referi la show-ul de divertisment care a fost difuzat pe ProTV acum câteva luni. Mie unul mi-a făcut o foarte mare plăcere să îl urmăresc și m-am distrat enorm pe parcursul întregii prime ediții. Favoritul meu a fost Valentin Luca, barmanul, de care mi-a plăcut încă de la preselecții și pe care l-am votat în fazele finale ale show-ului nu o singură dată, evident,cu speranța că va câștiga marele premiu.Nu m-am supărat să aflu că nu a ieșit câștigător. Adrian Țuțu mi-a plăcut foarte mult,are un talent evident și sunt convins că după câștigarea premiului de 120.000 de dolari(sau euro, nu mai știu)și atenția care i-a fost acordată de media și-a asigurat un viitor strălucit. DAR, părerea mea e că Adrian Țuțu nu merita să câștige finala, ci Narcis Iustin Ianău, băiatul contra-tenor. Ceea ce i-a adus victoria lui Adrian Țuțu a fost

Karma

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face. Râde ciob de oală spartă. Vezi scobitoarea din ochiul altuia dar bârna din ochiul tău nu ți-o vezi. 3 proverbe care momentan ma caracterizează.

Cu cateva luni în urmă, în noiembrie 2010 mai exact, am început cursurile

”Gaițele” vin la Râpa Galbenă

Miercuri 26 ianuarie la ora 17:30, în cadrul Clubului CFR Iasi de la Râpa Galbenă se va juca (pentru a treia oară) piesa ”Gaițele”, scrisă de Alexandru Kirițescu, în regia lui Emil Gnatenco, piesă în care subsemnatul joacă rolul lui Ianache Duduleanu. La premieră și la cel de-al doilea spectacol succesul

Si pe spate!!

Foarte tare!!! Vreau și eu o jucărie din asta!!

 

 

The Girlfriend Experience

The Girlfriend Experience este noul dans al trupei Q-Ladies din cadrul formației Quasar Dance (despre care am vorbit și cu alte ocazii pe blog). Tocmai s-au prezentat la CityJam (concurs în Suceava) cu acest număr, cu care au luat locul 4. În urmă cu o săptămână, la Sibiu, au ocupat locul 3. Felicitari fetelor și coregrafului lor pentru munca depusă și sper să aveți și în Iași un spectacol cu The Girlfriend Experience cât mai repede!

 

P.S. La începutul dansului, fata din mijloc e prietena mea!

Nedumerire

Din nou încep prin a-mi cere scuze pentru pauza lungă dintre acest post și ultimul. În timpul ce-a trecut de atunci și pâna acum am adunat câteva nedumeriri.

În primul rând, la anul pe vremea asta ar trebui să fiu la facultate. Habar nu am la ce facultate să merg, dar nu asta e problema. Problema e că nu m-am hotarât ce să studiez la facultate. Știu doar că nu vreau la medicină sau domenii asemănătoare contabilității, adică economia și altele. Cred. Momentan oscilez între